22 august 2010

Povestea continua

M-am obisnuit repede cu caminul meu cel nou si in scurt timp curiozitatea mea pisiceasca a fost pe deplin satisfacuta, - cei din casa stiau ca metoda cea mai buna de a mi-o potoli e sa nu-mi puna oprelisti in "cercetare". Mi s-a dat voie sa "circul" peste tot (mai putin in bucatarie) unde intram numai cand era acolo si P.G., ca sa nu fac prea multa miscare si sa las amintiri din blanita mea (altfel samponata si spalata destul de des, lucru care imi displacea tare mult la inceput desi P.G. o facea cu blandete, in apa potrivita, nici calda, nici rece).

Ce poate sa faca o pisicuta care a scapat de grija zilei de maine, ba mai mult, i s-a pus la labute toata casa? Sa se joace, sa toarca fericita si sa doarma, nu? Ceea ce am si facut, o sa va povestesc. O sa fie o poveste cu multe poze, in mai multe episoade!

Hei, P.G.! Eu te vad, tu nu ma vezi!



...mai bine ma ascund sub paturica...



E a mea? Mingiuca e a mea? Oooo, merrrci!





Mingiuca asta ma plictiseste teribil!



uite un fir numai bun de jucat cu el!


trag un pui de somn si ma joc iarasi


Taguri: pisicuta, labute, curiozitate pisiceasca, poveste cu poze

5 august 2010

...incantata de cunostinta!



Cam asa eram cand am facut cunostinta cu Papuci Galbeni...un ghemotoc de blana cu ochi! P.G. ma mangaia cu cate un deget, ca sa nu ma sperie...
Nu ma agasa, astepta sa vin eu catre ea, ceea ce am si facut in scurt timp, prea ma lasa in pace!
Asa suntem noi, pisicutele, NU NE PLAC MANGAIERILE CU FORTA! Le acceptam pentru ca nu avem incotro, dar strangem din ochi cand le primim si abia asteptam sa scapam din bratele unde suntem tinute prizoniere. Am vazut de atatea ori cum copiii prind pisicute si le mangaie in ciuda vointei lor de a fi mangaiate. E o brutalitate!

Taguri: Papuci Galbeni, P.G., ghemotoc cu blana, pisicute, pisici

3 august 2010

Inceput de poveste

Partea urata a vietii mele am uitat-o. Imi amintesc trecutul doar din ziua cand am ajuns extrem de speriata intr-o casa de oameni si am zbughit-o intr-un colt unde m-am ascuns dupa ceva mare ca sa ma simt in siguranta. De acolo puteam sa supraveghez totul in jur fara sa fiu zarita - cel putin asa credeam, atunci. Mi-era foame dar frica ma impiedica sa ies de acolo ca sa caut ceva de mancare. Se auzeau tot felul de zgomote - asa vorbesc oamenii. Apoi s-a facut liniste si am putut auzi ceva placut, ca o chemare: "pip-pis".
Am tresarit: "Ce-o fi asta?" Nu suna tocmai rau, erau niste sunete blande si calde.
Dar n-am iesit decat mai tarziu, cand credeam ca nu mai e nimeni in preajma. Am indraznit, am pasit sfioasa si am gasit aproape de ascunzatoarea mea o farfurioara plina cu ceva bun, cum nu mai mancasem niciodata. Apoi am gasit apa proaspata...ce binecuvantare!



Am prins curaj si n-am mai fugit in ascunzatoare ci am inceput sa cercetez in jurul meu ca si cand as fi fost singura. Simteam, totusi, o prezenta. Am ridicat capul putin si am zarit o vietate mare care incepea cu niste papuci galbeni. M-am trantit iute pe spate si am incercat sa fiu dragalasa...cred ca mi-a iesit!



Nu stiu cum am ajuns undeva, sus, pe ceva moale si caldut unde am primit mai multe mangaieri, pe cap, intre urechi, acolo unde ne place noua, pisicutelor, sa fim mangaiate.
Am adormit imediat. M-am trezit printesa, iubita si rasfatata.



Taguri: printesa, pernuta, papuci galbeni, ascunzatoare, moale, caldut, pasi, liniste