13 septembrie 2010

Sa revenim...

Unde am ramas? Aici.
Ma simteam in largul meu si toata lumea ma iubea. Nu-mi amintesc sa ma fi certat cineva, nici macar sa ma fi dadacit sau sa-mi spuna "nu fa aia!" "nu-i voie acolo!". P.G. imi ghicea dorintele si eu le ghiceam pe ale ei, ne intelegeam de minune si intre noi vorbele erau folosite doar ca sa ne aratam tandretea. P.G. Imi spunea "printesa mea", iar eu ii raspundeam torcand din toata fiinta mea blanoasa. Nici nu stiam sa miaun, pisicile fac "miau" cand cer ceva ori eu nu aveam nevoie sa cer, totul venea.
Sigur ca mi-as fi dorit ca P.G. sa fie tot timpul cu mine dar, cum nu era, ma jucam cu "instalatiile" pentru joaca facute special pentru mine...









N-am stricat niciodata nimic desi alergam si faceam diverse sarituri; ca orice pisicuta, ma miscam delicat, ma indoiam, ma rasuceam pe langa obiecte fara sa le ating. Sigur ca si P.G. a avut grija sa nu-mi lase in cale ceva ce as fi putut strica, de pilda...plante in ghiveci. De altfel aveam "planta" mea: iarba pusa in pamant pe care P.G. o uda sau o inlocuia pentru ca stia ca pisicutelor le place sa "pasca" si le face bine - elimina firele pe care le inghit atunci cand se spala singure - si se spala des. Eram pisicuta de apartament dar nu mi-a lipsit iarba.
Data viitoare va arat si poze cu iarba mea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu